Personajul feminin din imagine este reprezentat trei sferturi, stând într-un fotoliu tapițat în catifea (după textura materialului) de culoare albastru-gri, cu franjuri, având mânerele arcuite, terminate printr-o volută circulară – care parcă se contopește cu cadrul luminos al tabloului, de un ocru-gălbui. Mâinile împodobite cu brățări stau sprijinite pe mânerele fotoliului. Modelul poartă o rochie brun-închis cu decolteu amplu pe care este fixată o broșă, mâneci scurte, bufante, garnisite cu dantelă, fiind strânsă în jurul taliei cu un cordon lat – care se detașează net de cadrul lucrării. Pe cap poartă o bonetă albă cu panglici și floare albastră, medalion în jurul gâtului, remarcându-se finețea execuției în redarea elementelor decorative ale vestimentației și podoabelor. Coafura este redată după moda epocii, cu părul lins strâns la spate și cărare pe mijloc, reflexele părului în lumină punându-i în valoare ovalul feței. Personajul este individualizat fizionomic cu ajutorul clarobscurului, care trădează vârsta mai înaintată a femeii (mai ales cel din zona obrajilor și a gurii), același procedeu fiind utilizat și în redarea cutelor rochiei. Autorul utilizează o paletă redusă la tonalități de albastru și brunuri care dau o notă de sobrietate tabloului, în concordanță cu vârsta modelului reprezentat, cadrul lucrării respectând tonalitatea generală a feței și mâinilor personajului. Suprafața lucrării are un aspect lis, contururile fine și imprecis definite aduc în atenție elementele specifice picturii Biedermeier. Spațiul apare simplificat, redat ca un simplu decor, într-o manieră proprie fotografiei. Acuarela înfățișează un portret convențional specific secolului XIX, realizat în concordanță cu poziția socială a personajului reprezentat, care se deduce din vestimentație, coafură și podoabe, Carol Popp de Szathmáry fiind un virtuoz și în redarea genului portretistic.